joi, 3 septembrie 2009

Draga Theo,

Sa nu ne pierdem curajul, sa nu renuntam in a cauta blandetea, smerenia, rabdarea. Nu trebuie sa te simti prost pentru ca tu esti altfel decat ceilalti, du-ti viata alaturi de ei, fa deosebirea dintre bine si rau cu toata grija, chiar daca nu lasi sa se bage de seama. Fa asta doar pentru tine.

Multora dintre pictori le e teama de o panza alba, dar unei panze albe ii e frica de un pictor adevarat si plin de pasiune, care indrazneste - si care a reusit - sa invinga acel fascinant "nu esti in stare de nimic".

[...] cerul instelat ma face intotdeauna sa visez, cu aceeasi simplitate cu care ma indeamna spre reverie punctele negre de pe harta care inchipuie orasele si satele. Si de ce, ma intreb, punctele luminoase de pe firmament ne-ar fi mai putin accesibile decat punctele negre de pe harta Frantei? Daca luam un tren ca sa ne ducem al Tarascon sau la Rouen, ca sa ajungem intr-o stea, luam careta mortii. In mod sigur adevarat in rationamentul acesta, este faptul ca atata vreme cat suntem in viata, nu en putem duce intr-o stea, iar, morti fiind, nu putem lua niciun fel de tren.

(fragmente din scrisorile lui Vincent Van Gogh catre fratele sau Theo)

Weekendul trecut mi l-am petrecut cu Vincent.

Si a fost frumos.

Si trist.